Pe vreamea lui Brejnev

Pe vreamea lui Brejnev, pe o strada laturalnica din Moscova, opreste o Volga neagra din care este aruncat un individ, apoi pleaca în viteza. Itic, care tocmai trecea pe acolo, se uita la tipul cazut si îl recunoaste pe Strul, care era batut mar.
- Mai Strul, da’ ce-ai patit, mai?
- Nu stiu nimic, n-am vazut nimic.
- Nu ma cunosti? Eu sînt Itic, prietenul tau înca de la gradinita.
- Nu stiu, nu cunosc.
- Mai Strul, nu stii ca noi am fost colegi de banca la scoala, ne-am însurat în aceeasi zi, am avut pravalii pe aceeasi strada.
- Nu stiu, n-am vazut, n-am auzit.
- Mai Strul, eu sînt Itic, colegul tau de suferinta la Auschwitz.
- Eee… ce vremuri!