Tînarul rabin si tînara rabineasa umbla cu caruta, trasa de cai, plina cu marfa. Vin tîlharii, iau caruta, iau caii, iau marfa, îl bat pe rabin, o fut pe rabineasa si pleaca. Se aseaza rabinul pe o piatra, la marginea drumului, si începe sa se tînguie:
- Oi… vei… oi… vei…
- De ce te tîngui, zice rabineasa, ca ne-au luat caruta? Nu-i nimic, tata are multe carute, are sa ne dea una.
- Oi… vei… oi… vei…
- De ce te tîngui, ca ne-au luat caii? Nu-i numic, fratele meu are multi cai, are sa ne dea doi.
- Oi… vei… oi… vei…
- De ce te tîngui, ca ne-au luat marfa? Nu-i nimic, unchiul meu are multa marfa, are sa ne dea ceva, la el nu se cunoaste.
- Oi… vei… oi… vei…
- De ce te tîngui, ca te-au batut? Nu-i nimic, am sa te pansez, sa vezi ca trece, nici n-are sa se mai cunoasca.
- Oi… vei… oi… vei…
- De ce te tîngui, ca m-au futut? Ce putem face – sa vezi ca si asta are sa treaca.
Atunci tînarul rabin înceteaza sa se mai tînguie, se uita drept în ochii tinerei rabinese si-i spune:
- Da’ tu de ce le-ai tinut contra?